This content is protected, please login and enroll in the course to view this content!
19 thoughts on “Evaluare Modul 3”
Anca Simona
Confruntarea cu comportamentul dificil. Abordări de urmat
Obiective:
Identificarea și înțelegerea celor patru comportamente care intensifică conflictul;
Exersarea abilităților care permit rezolvarea conflictelor și asigură trăirea unor sentimente pozitive între interlocutori.
Secvență de lucru:
Grupa de părinți este împărțită în patru grupe a câte patru părinți fiecare.
Fiecare responsabil al unei grupe de patru părinți redactează despre o situație conflictuală recent avută cu unul dintre membrii familiei, de preferat copii. La final, rezultă patru situații problematice. La semnalul formatorului, fiecare situație formulată va deveni situație problematică pentru grupa de părinți alăturată, și tot așa.
Fiecare grupă va formula o posibilă abordare a situației primite -conform unei abordări specifice ”celor patru călăreți”. Formatorul este cel care decide care va fi abordarea ”jucată” de către fiecare grupă.
La final, se recunoaște abordarea indezirabilă utilizată de către participanți și se propune o secvență ”antidot” de către cei care au formulat situația inițial.
Debriefing:
Cum v-ați simțit jucând aceste roluri, din perspectiva ”celor patru călăreți”?
Cum a fost să aflați că și alți membri ai grupei au folosit abordarea respectivă?
Ce anume ați recomanda cuiva care s-ar afla în situația problematică descrisă ?
Ce anume sunteți dispuși să faceți pentru a susține abordarea colaborativă -utilizând ”antidoturile ” învățate.
O scurtă activitate pentru prima etapă de ”percepere a emoțiilor”, care se poate aplica direct în grupul de părinți în timpul workshopului cu aceștia, pentru ca ulterior ei să o reia acasă cu cei mici.
Ghicește emoția
Participanții se pot juca acest joc în orice context, fie acasă, fie afară, in natură. E nevoie de o coală de hârtie, cel care începe este părintele. Acesta își acoperă fața cu coala de hârtie si , ușor își dezvăluie chipul, prima dată fruntea, spâncenele, ochii, șamd se cere copilului să ghicească ce stare sufletească încerci să imiți. După ce ghicește , copilul poate fi întrebat: ce anume m-ar putea să mă facă să simt așa cum ai ghicit?
Apoi se inversează rolurile: copilul își acoperă fața cu o coală de hârtie și părintele trebuie sa ghicească emoția.
O idee de activitate pentru parinti este aceea ce vizează Reglarea Emotionala a propriilor copii. Aceasta activitate poate fi realizata acasa, in familie.
Obiective: copiii sa vor diferentia intre reactiile emotionale adecvate si cele inadecvate si vor putea sa isi diversifice repertoriul de stategii de reglare emotională
Resurse materiale : papusi , un scenariu ( Fifi si Bondarel se joaca impreuna. Fifi ii smulge jucaria din mana lui Bondarel- apare conflictul.
Cu ajutorul papusilor se intrepreteaza scenariul, apoi se cere copilului sa identifice reactiile emotionale ale protagonistilor. ( Cum s-a simtit Bondarel atunci cand…….? )
Apoi se identifica posibilele reactii emotionale, ajutam copilul sa intervina pentru a expune situatia adecvata- prin joc de rol.
Se pot modifica scenariile , astfel incat sa existe si situatii si comportamente dezirabile.
Instrument de rezolvare a conflictelor – ascultarea activă
Obiective:
– identificarea caracteristicilor ascultării active;
– însușirea de tehnici de ascultare activă;
Desfășurarea activității:
Părinții sunt împărțiți în 4 grupe și fiecare grupă are de realizat un brainstorming cu subiectul ascultarea activă. Un reprezentant al fiecărui grup o să prezinte ideile grupului său, care sunt notate pe o coală de flipchart care să fie vizibilă tuturor părinților.
După identificarea caracteristicilor ascultării active, părinților li se prezintă rolul ascultării active și apoi li se cere să spună fiecare o situație conflictuală care a apărut în familia lor.
Fiecare echipă își alege o situație și folosind tehnicile de ascultare activă notează abordarea care ar fi mai potrivită pentru a evita situația conflictuală.
La finalul activității, fiecare grupă își prezintă situația și ceea ce a notat, iar celelalte
echipe sunt încurajate să completeze cu alte idei.
Părinții sunt întrebați:
Cum v-ați simțit lucrând și colaborând în echipă?
Cum a fost să aflați că și alții întâmpină situații conflictuale în familiile lor?
Care ar fi tehnicile de ascultare activă pe care le veți folosi în continuare?
Dezvoltarea inteligenței emoționale mi se pare cea mai eficientă. Mulți dintre părinți și-ar dorii astfel activități, deoarece pe partea de gestionare a emoțiilor, adulții ar avea nevoie mare spre ideea de a dezvolta comportamente asertive în cadrul familial.
Scopul activității are la bază educarea familiei și a membrilor acestora. Dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor la adulți. Prevenirea conflictelor.
Obiectivele
-să identifice emoțiile negative
-să conștientizeze unele emoții negative
-să recunoască efectele emoțiilor de acest fel
-să-și însușească cunoștințe despre importanța gestionării emoțiilor.
-să dezvolte abilități de încredere în sine și comunicare.
Metode de lucru -conversația, explicația, exercițiul
Materiale, resurse ..
Evaluare-observare, chestionare
Obiective:
Identificarea și descrierea comportamentelor indezirabile care conduc la apariția și menținerea conflictului
Identificarea modalităților de ameliorare/rezolvare a conflictelor
Dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor
Scenariu de activitate:
Părinții sunt împărțiți în grupe de câte patru. Fiecare grupă primește un studiu de caz cu o situație tipică de conflict, fiecare studiu fiind diferit. Fiecare grupă este invitată să identifice care este specificul conflictului din studiul de caz, cât și situații asemănătoare întâlnite in cazul relației cu propriul copil.
Fiecare grupă este invitată să identifice apoi modalități de ameliorare/rezolvare a conflictului. Purtătorul de cuvânt al fiecărui grup prezintă cazuistica cu care s-au confruntat cât și soluțiile identificate în vederea rezolvării conflictului. Membrii celorlalte grupuri sunt invitați să pună întrebări cât și să își exprime opinia referitoare la cazul avut de grupul care a prezentat.
Părinții sunt întrebați apoi cum s-au simțit, dacă acasă ar putea aplica ce au identificat la școală, dacă ar aduce anumite îmbunătățiri relației cu membrii familiei, dacă ar recomanda și altor persoane metodele puse în practică în cadrul atelierului.
Dificultățile și depășirea lor
Obiective:
-exemplificarea consecințelor unei decizii sau comportament
-propunerea unor strategii de rezolvare a conflictelor
-exersarea unor abilități de management al conflictelor în diverse situații
Părinții sunt împărțiți în patru grupe; se distribuie câte o foaie de hârtie fiecărei grupe, părinții trebuind să descrie, în urma unor discuții de grup, câte o situație frustrantă sau generatoare de conflict cu care s-au confruntat recent (ei sau un membru al familiei).
Se distribuie părinților o fișă informativă pe baza căreia se vor discuta situațiile despre cauzele conflictelor, strategiile de rezolvare, obstacole ce pot apărea și dezavantajele eșuării în rezolvarea conflictelor. După aceste discuții, părinții vor primi o fișă de lucru și, pe grupe, își vor prezenta situația semnalată, apoi o vor analiza completând fișa de lucru. Membrii celorlalte grupe sunt invitati să pună întrebări, să îsi exprime opinia în legătură cu cazurile prezentate.
La finalul activității părinții vor fi întrebați:
Cum v-ați simțit lucrând în echipă?
Cum v-ați simțit să aflați că și alți părinți se confruntă cu situații asemănătoare?
Veți pune în practică vreo strategie de rezolvare a conflictelor?
Activitate prin care exersăm tehnicile speciale de influențare socială pentru obținerea complianței copiilor.
Obiective:
-exersarea utilizării tehnicii ”piciorul în ușă”;
– selectarea unor scenarii corespunzătoare în care tehnica poate fi aplicată cu succes;
– dezvoltarea abilității de lucru în echipă.
Scenariu de activitate:
1. Activitatea debutează cu un moment activator în care fiecare părinte oferă un răspuns la întrebarea: ”Ce aduc cu mine la această activitate?”
2. Părinții sunt împărțiți în grupe de 3-4 și primesc sarcina de lucru: identificarea unei situații problematice reale cu care se confruntă și modul în care pot aplica tehnica ”piciorul în ușă” pentru a obține rezultatele așteptate.
3. Fiecare echipă desemnează un raportor care prezintă celorlalți părinți strategiile concepute.
4. Feed-back-ul activității este oferit de fiecare participant prin asocierea unei emoții pe care au experimentat-o cu activitatea propusă.
parintii isi doresc sa aiba un dialog cu copiii lor din care sa ramana si cu informatii reale despre ceea ce au facut ei la scoala sau in timpul liber, cu prietenii. un exercitiu potrivit ar fi exersarea comunicarii asertive in conversatiile cu copiii lor. grupul de parinti poate exersa acest tip de limbaj dupa model, in situatii care pot aparea zilnic acasa, de la cerinta implicarii in treburile gospodaresti, pana la luarea unei decizii legate de viitorul lor. se poate sublinia importanta tonalitatii in exprimare si dupa cateva exercitii, adresam intrebari legate de felul in care dicuta ei cu copiii lor acasa si daca dupa aceste exercitii considera ca ar fi mult mai eficient un dialog bazat pe asertivitate.
Crearea unor ateliere se dialog al parinților, cafeneaua părinților iar la fiecare masă, prin rotație să se abordeze un studiu de caz prin prizma unui stil de rezolvare a conflictelor pentru a conătientiA importanța cooperării și a aaxultarii acti vs joc de rol cu utilizarea meaajului se tip eu.
Exemplu de activitate cu părinții, pe care ei o pot multiplica acasă copiilor, intitulată ”Ce mi se întâmplă când mă simt…”
Obiective: conștientizarea emoțiilor, exprimarea emoțiilor, etichetarea corectă aemoțiilor, reglarea emoțională
Materiale didactice: harta emoțiilor,
Scenariul activității : Copilul împreună cu părintele stalibesc niște emoții pe care să le treacă pe harta emotâțiilor, emoții pe care ulterior copilul să le denumească. Copiii sunt rugați să descrie ce reacții au, adică ce simt, ce fac. Se identifică împreună cu copiii aspectele pozitive și negative ale reacțiilor lor prin identificarea posibilelor consecințe. Pentru reacțiile pe care le considerați inadecvate, încurajați copiii să găsească cât mai multe alternative adecvate.
Dezvoltăm această competentă deoarece: conștientizarea emoțiilor trăite stă la baza achiziționării celorlalte competente emoționale, identificarea și conștientizarea emoțiilor trăite, precum și a reacțiilor comportamentale în situații cu încărcătură emoțională, facilitează achiziționarea strategiilor de reglare emoțională; permite identificarea unor reacții emoționale alternative care vor facilita achiziționarea strategiilor de reglare emoțională.
Un exercițiu realizat cu părinții, pe care ei să îl aplice acasă impreună cu copiii, este acela de utilizare a metaforelor pentru a discuta situațiile provocatoare cu care se întâlnesc și a găsi rezolvări.
Obiective:- identificarea emoțiilor
– numirea emoțiilor
– găsirea (împreună cu copilul) a unor soluții și strategii de rezolvare a sițuațiilor provocatoare
– generalizarea soluțiilor și strategiilor găsite
”Râul” – părintele discută cu copilul și identifică situația provocatoare, apoi părintele îi cere copilului să-și imagineze situația ca și traversarea unui râu: ”Imaginează-ți (situație) ca pe un râu pe care trebuie să-l traversezi. Nu ai de ales. Râul e în față. Înapoi nu poți merge. E un râul destul de lat, sigur e și adânc, e rece, or fi și ceva pești în el, curge repede la vale. E neplăcut să te gândești la tine în apă, te temi, ai vrea să rămâi pe mal, dar nu se poate, malul va dispărea, înapoi nu te poți duce. Doar înainte. Prin râu.”
Apoi copilului i se va cere să găsească o soluție care să îi facă mai ușoară traversarea râului, iar părintele poate contiuna metafora cu: ”Ai mai fost în râuri, știi să înoți. Va fi neplăcut, dar când ești acolo, în apă, îți vezi de treabă, înoți, nu stai să analizezi cât e de neplăcut. Curând, fără să îți dai seama, vei fi pe malul celălalt, mai puternic/ă, mai deșteaptă, vei ști să înoți și mai bine! Apoi vei merge pe mal și va fi totul lin, după care va veni un alt râu (i se prezintă copilului următoare situație provocatoare pe care ar putea să o întîlnească). Va fi greu la început, dar vei reuși și de data asta. Și tot așa. Tot înainte pe drumul tău, înapoi nu se poate. Nu se poate să fii din nou mic, să uiți râurile, să uiți ce-ai învățat.”
Activitate cu părinții – Ce gândesc, ce simt, cum mă comport.
Obiective:
– identificarea de emoții;
– identificare a de gânduri;
– înțelegerea legăturii dintre gânduri – emoții – comportamente
Părinților li se prezintă o situație problematică/conflict apărut intre câțiva copii. Situația este citită apoi părinții sunt împărțiți pe grupe. Fiecare grupă primește situația și o listă cu cerințe. O parte din cerințe sunt comune (de ex. Ce gândește victima din conflictul prezentat, cum se simte și ce face), dar și cerințe diferite (ce ați face dacă „agresorul ar fi copilul dv.? Cum ați aborda situația?). la final fiecare grupă prezinte ce a avut de făcut, iar concluziile activității sunt notate pe tablă.
La final folosesc un chestionar de feed-back.
Instrument de rezolvare a conflictelor – ascultarea activă
Obiective:
– identificarea caracteristicilor ascultării active;
– însușirea de tehnici de ascultare activă;
– identificarea de emoții;
– identificare a de gânduri;
– înțelegerea legăturii dintre gânduri – emoții – comportamente.
”Râul” – părintele discută cu copilul și identifică situația provocatoare, apoi părintele îi cere copilului să-și imagineze situația ca și traversarea unui râu: ”Imaginează-ți (situație) ca pe un râu pe care trebuie să-l traversezi. Nu ai de ales. Râul e în față. Înapoi nu poți merge. E un râul destul de lat, sigur e și adânc, e rece, or fi și ceva pești în el, curge repede la vale. E neplăcut să te gândești la tine în apă, te temi, ai vrea să rămâi pe mal, dar nu se poate, malul va dispărea, înapoi nu te poți duce. Doar înainte. Prin râu.”
Prin această activitate părinții sunt puși în situația de a învăța că unele emoții sunt constructive, de ajutor, în timp ce altele nu sunt benefice, cu alte cuvinte sa dezvote inteligenta emotionala a copiilor.
Impărțim părinții în grupe mici și solicitați-le să identifice caracteristicile pe care le au în comun (interese, gusturi personale, hobby-uri, elemente culturale etc). Fiecare grupă va da o denumire grupei formate în funcție de elementele comune identificate.
Se împarte grupa de părinți în grupe de părinți de câte patru, prin numărare de la 1 la 4. Fiecare grup de 4 părinți va primi câte un plic cu un set de fâșii pe care sunt notate o serie de cuvinte ce desemnează emoții.
Setul pentru fiecare grupă conține următoarele cuvinte ce desemnează emoții: iubit, speriat, îngrijorat, trist, răbdător, confuz, nervos, jignit, jenat, gelos, rușinat, înspăimântat, fericit, vinovat, rău, confortabil, schimbător, descurcăreț, descurajat, frustrate, curajos, groaznic, sensibil, teribil, mâhnit, neajutorat, diferit, bucuros, plin de ură, deprimat.
În fiecare grupă, părinții vor sorta cuvintele primite în 2 categorii: emoții care ajută și emoții care împiedică. Dacă părinții consideră că există emoții care nu se încadrează în nici una din aceste două categorii, vor crea o a treia categorie, intitulată „Ajută și împiedică”. Pe măsură ce sortează cuvintele, părinții sunt încurajați să împărtășească experiențe personale, ilustrând emoțiile analizate
După ce termină de sortat toate cuvintele, din fiecare grupă, un reprezentant vine și trece pe tablă, sub titlurile Ajută/Împiedică toate cuvintele asupra cărora a existat un consens. De asemenea, se notează și cuvintele incluse în categoria Ajută și împiedică.
Se discută în plen despre categoria Ajută și împiedică, solicitându-se exemple clarificatoare din fiecare grup de părinți.
INFLUENȚA LITERATURII ARTISTICE ȘI A JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA SOCIO-
EMOȚIONALĂ A COPIILOR
Scopul lecției:
– Înțelegerea esenței și conținutului litereturii artistice, a jocului în dezvoltarea emoțională
a preșcolarilor.
Obiective operaționale:
– Explicarea valențelor educative ale poveștilor, basmelor, jocurilor și influența lor în
dezvoltarea emoțională a preșcolarilor;
– Precizarea comportării afective a copilului în timpul receptării operelor literare,
îndeplinirii unui rol în joc.
– Analiza și descrierea dezvoltării socio-emoționale a preșcolarilor prin literatura artistică,
jocuri.
Poveştile populare constituie un izvor nesecat de informaţii în diferite domenii. „Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, spunea Alecu Russo. Poezia populară
trebuie să fie obiectul studiilor noastre serioase, dacă vrem să aflăm cine am fost şi cine suntem”.
O răspândire generală are termenul poveste şi înseamnă naraţiune neveridică. Termenulpoveste este legat de verbul „a povesti” şi conţine în sine sensul de a expune, a comunica prin cuvinte, prin urmare povestitul constituie una dintre trăsăturile de bază ale speciei.
De ce țipă oamenii?
Într-o zi, un înțelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
– De ce țipă oamenii când sunt supărați?
– Țipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
– Dar ce ce țipi când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înțeleptul.
– Păi, țipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
– Totuși, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulțumi pe înțelept.
Atunci el îi lămuri:
– Știți de ce țipăm unul la altul când suntem supărați? Adevărul este că atunci când două
persoane se ceartă, inimile lor se distanțează foarte mult. Pentru a acoperi această distanță, ei
trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supărați, cu atât mai tare
trebuie să strige, din cauza distanței și mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două
ființe sunt îndrăgostite? Ele nu țipă deloc. Vorbesc încetișor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanța dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar șoptesc, murmur. Iar atunci când iubirea e și mai intensă nu mai e nevoie. nici măcar să șoptească, ajunge doar să se privească și inimile lor se înțeleg. Asta se petrece atunci când două ființe se iubesc: au inimile apropiate.
În final, înțeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiți cuvinte
care să vă îndepărteze și mai mult, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Morala: Calitatea relațiilor cu cei din jur constă în calitatea comunicării (a tonalității și
volumului vocii, a cuvintelor pe care le folosim, a atitudinii sau gesturilor care le însoțesc etc.)
De reținut! Țipatul la copii are efecte negative asupra dezvoltării personalității lor, în
primul rând, asupra sentimentelor de atașament ale copilului față de părinte dar poate genera și
porniri reacționale de auto-distrugere, opoziționism și dificultăți în comunicarea asertivă. Copiii
sunt extrem de sensibili, mai ales la mesajul emoțional din spatele cuvintelor. Nu vă gândiți că
dacă țipați va înțelege mai repede sau mai clar ceea ce doriți să îi transmiteți! Așadar, dragi părinți, comunicați-le copiilor nemulțumirile voastre pe un ton cât mai calm! În felul acesta ei vor înțelege că sunt în continuare iubiți, chiar dacă au greșit!
O modalitate de prevenție a conflictelor este exprimarea asertiva. Prin aceasta parintii si copiii pot invata sa isi exprime in mod clar, bland si nonconflictual nevoile, dorintele, nemultumirile si emotiile legate de anumite situatii mai putin placute. Ca obiective, avem următoarele:
-identificarea potențialelor situații provocatoare de conflict
-identificarea si descifrarea emotiilor legate de aceste situatii
-achizitia abilităților de expr. Asertiva.
În cadrul atelierului, parintii se vor imparti in grupe de cate 5 persoane, si vor primi cate o situatie in care vor fi nevoiți sa invete sa se exprime asertiv. Alaturi de aceasta, vor primi modelul eu-asertiune si un exemplu de aplicare al acestuia. Dupa solutionarea exercitiului in care au spus situatia, cum ii face sa se simta, cauzele, si ce își doresc pe viitor legat de aceasta, acestia sunt provocați sa construiasca ei un exemplu de situatie pe care o vor prezenta ulterior în fata celorlalti părinți. Apoi, va exista o parte de feedback din partea mea, apoi din partea lor si vom avea o discutie despre cum putem aplica acest model acasa, cu copiii nostri – atat noi cu ei, cat si cum ii putem invata pe ei sa faca acest lucru.
Ascultare activă
Impărțim părinții în grupe mici și solicitați-le să identifice caracteristicile pe care le au în comun (interese, gusturi personale, hobby-uri, elemente culturale etc). Fiecare grupă va da o denumire grupei formate în funcție de elementele comune identificate.
Se împarte grupa de părinți în grupe de părinți de câte patru, prin numărare de la 1 la 4. Fiecare grup de 4 părinți va primi câte o sarcină de lucru sub forma unui joc de rol în care fiecare își va alege un rol: adolescent cu probleme de atitudine (bine descrise), părinte, profesor și alt adolescent. În descrierea activității sunt roluriri și pasaje de ascultare activă, dar și roluri și pasaje cu probleme de comunicare.
La sfârșitul activității participanții primesc o fișă în care trebuie să completeze impresii și să le împărtășească celorlalți.
Confruntarea cu comportamentul dificil. Abordări de urmat
Obiective:
Identificarea și înțelegerea celor patru comportamente care intensifică conflictul;
Exersarea abilităților care permit rezolvarea conflictelor și asigură trăirea unor sentimente pozitive între interlocutori.
Secvență de lucru:
Grupa de părinți este împărțită în patru grupe a câte patru părinți fiecare.
Fiecare responsabil al unei grupe de patru părinți redactează despre o situație conflictuală recent avută cu unul dintre membrii familiei, de preferat copii. La final, rezultă patru situații problematice. La semnalul formatorului, fiecare situație formulată va deveni situație problematică pentru grupa de părinți alăturată, și tot așa.
Fiecare grupă va formula o posibilă abordare a situației primite -conform unei abordări specifice ”celor patru călăreți”. Formatorul este cel care decide care va fi abordarea ”jucată” de către fiecare grupă.
La final, se recunoaște abordarea indezirabilă utilizată de către participanți și se propune o secvență ”antidot” de către cei care au formulat situația inițial.
Debriefing:
Cum v-ați simțit jucând aceste roluri, din perspectiva ”celor patru călăreți”?
Cum a fost să aflați că și alți membri ai grupei au folosit abordarea respectivă?
Ce anume ați recomanda cuiva care s-ar afla în situația problematică descrisă ?
Ce anume sunteți dispuși să faceți pentru a susține abordarea colaborativă -utilizând ”antidoturile ” învățate.
O scurtă activitate pentru prima etapă de ”percepere a emoțiilor”, care se poate aplica direct în grupul de părinți în timpul workshopului cu aceștia, pentru ca ulterior ei să o reia acasă cu cei mici.
Ghicește emoția
Participanții se pot juca acest joc în orice context, fie acasă, fie afară, in natură. E nevoie de o coală de hârtie, cel care începe este părintele. Acesta își acoperă fața cu coala de hârtie si , ușor își dezvăluie chipul, prima dată fruntea, spâncenele, ochii, șamd se cere copilului să ghicească ce stare sufletească încerci să imiți. După ce ghicește , copilul poate fi întrebat: ce anume m-ar putea să mă facă să simt așa cum ai ghicit?
Apoi se inversează rolurile: copilul își acoperă fața cu o coală de hârtie și părintele trebuie sa ghicească emoția.
O idee de activitate pentru parinti este aceea ce vizează Reglarea Emotionala a propriilor copii. Aceasta activitate poate fi realizata acasa, in familie.
Obiective: copiii sa vor diferentia intre reactiile emotionale adecvate si cele inadecvate si vor putea sa isi diversifice repertoriul de stategii de reglare emotională
Resurse materiale : papusi , un scenariu ( Fifi si Bondarel se joaca impreuna. Fifi ii smulge jucaria din mana lui Bondarel- apare conflictul.
Cu ajutorul papusilor se intrepreteaza scenariul, apoi se cere copilului sa identifice reactiile emotionale ale protagonistilor. ( Cum s-a simtit Bondarel atunci cand…….? )
Apoi se identifica posibilele reactii emotionale, ajutam copilul sa intervina pentru a expune situatia adecvata- prin joc de rol.
Se pot modifica scenariile , astfel incat sa existe si situatii si comportamente dezirabile.
Instrument de rezolvare a conflictelor – ascultarea activă
Obiective:
– identificarea caracteristicilor ascultării active;
– însușirea de tehnici de ascultare activă;
Desfășurarea activității:
Părinții sunt împărțiți în 4 grupe și fiecare grupă are de realizat un brainstorming cu subiectul ascultarea activă. Un reprezentant al fiecărui grup o să prezinte ideile grupului său, care sunt notate pe o coală de flipchart care să fie vizibilă tuturor părinților.
După identificarea caracteristicilor ascultării active, părinților li se prezintă rolul ascultării active și apoi li se cere să spună fiecare o situație conflictuală care a apărut în familia lor.
Fiecare echipă își alege o situație și folosind tehnicile de ascultare activă notează abordarea care ar fi mai potrivită pentru a evita situația conflictuală.
La finalul activității, fiecare grupă își prezintă situația și ceea ce a notat, iar celelalte
echipe sunt încurajate să completeze cu alte idei.
Părinții sunt întrebați:
Cum v-ați simțit lucrând și colaborând în echipă?
Cum a fost să aflați că și alții întâmpină situații conflictuale în familiile lor?
Care ar fi tehnicile de ascultare activă pe care le veți folosi în continuare?
Dezvoltarea inteligenței emoționale mi se pare cea mai eficientă. Mulți dintre părinți și-ar dorii astfel activități, deoarece pe partea de gestionare a emoțiilor, adulții ar avea nevoie mare spre ideea de a dezvolta comportamente asertive în cadrul familial.
Scopul activității are la bază educarea familiei și a membrilor acestora. Dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor la adulți. Prevenirea conflictelor.
Obiectivele
-să identifice emoțiile negative
-să conștientizeze unele emoții negative
-să recunoască efectele emoțiilor de acest fel
-să-și însușească cunoștințe despre importanța gestionării emoțiilor.
-să dezvolte abilități de încredere în sine și comunicare.
Metode de lucru -conversația, explicația, exercițiul
Materiale, resurse ..
Evaluare-observare, chestionare
Obiective:
Identificarea și descrierea comportamentelor indezirabile care conduc la apariția și menținerea conflictului
Identificarea modalităților de ameliorare/rezolvare a conflictelor
Dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor
Scenariu de activitate:
Părinții sunt împărțiți în grupe de câte patru. Fiecare grupă primește un studiu de caz cu o situație tipică de conflict, fiecare studiu fiind diferit. Fiecare grupă este invitată să identifice care este specificul conflictului din studiul de caz, cât și situații asemănătoare întâlnite in cazul relației cu propriul copil.
Fiecare grupă este invitată să identifice apoi modalități de ameliorare/rezolvare a conflictului. Purtătorul de cuvânt al fiecărui grup prezintă cazuistica cu care s-au confruntat cât și soluțiile identificate în vederea rezolvării conflictului. Membrii celorlalte grupuri sunt invitați să pună întrebări cât și să își exprime opinia referitoare la cazul avut de grupul care a prezentat.
Părinții sunt întrebați apoi cum s-au simțit, dacă acasă ar putea aplica ce au identificat la școală, dacă ar aduce anumite îmbunătățiri relației cu membrii familiei, dacă ar recomanda și altor persoane metodele puse în practică în cadrul atelierului.
Dificultățile și depășirea lor
Obiective:
-exemplificarea consecințelor unei decizii sau comportament
-propunerea unor strategii de rezolvare a conflictelor
-exersarea unor abilități de management al conflictelor în diverse situații
Părinții sunt împărțiți în patru grupe; se distribuie câte o foaie de hârtie fiecărei grupe, părinții trebuind să descrie, în urma unor discuții de grup, câte o situație frustrantă sau generatoare de conflict cu care s-au confruntat recent (ei sau un membru al familiei).
Se distribuie părinților o fișă informativă pe baza căreia se vor discuta situațiile despre cauzele conflictelor, strategiile de rezolvare, obstacole ce pot apărea și dezavantajele eșuării în rezolvarea conflictelor. După aceste discuții, părinții vor primi o fișă de lucru și, pe grupe, își vor prezenta situația semnalată, apoi o vor analiza completând fișa de lucru. Membrii celorlalte grupe sunt invitati să pună întrebări, să îsi exprime opinia în legătură cu cazurile prezentate.
La finalul activității părinții vor fi întrebați:
Cum v-ați simțit lucrând în echipă?
Cum v-ați simțit să aflați că și alți părinți se confruntă cu situații asemănătoare?
Veți pune în practică vreo strategie de rezolvare a conflictelor?
Activitate prin care exersăm tehnicile speciale de influențare socială pentru obținerea complianței copiilor.
Obiective:
-exersarea utilizării tehnicii ”piciorul în ușă”;
– selectarea unor scenarii corespunzătoare în care tehnica poate fi aplicată cu succes;
– dezvoltarea abilității de lucru în echipă.
Scenariu de activitate:
1. Activitatea debutează cu un moment activator în care fiecare părinte oferă un răspuns la întrebarea: ”Ce aduc cu mine la această activitate?”
2. Părinții sunt împărțiți în grupe de 3-4 și primesc sarcina de lucru: identificarea unei situații problematice reale cu care se confruntă și modul în care pot aplica tehnica ”piciorul în ușă” pentru a obține rezultatele așteptate.
3. Fiecare echipă desemnează un raportor care prezintă celorlalți părinți strategiile concepute.
4. Feed-back-ul activității este oferit de fiecare participant prin asocierea unei emoții pe care au experimentat-o cu activitatea propusă.
parintii isi doresc sa aiba un dialog cu copiii lor din care sa ramana si cu informatii reale despre ceea ce au facut ei la scoala sau in timpul liber, cu prietenii. un exercitiu potrivit ar fi exersarea comunicarii asertive in conversatiile cu copiii lor. grupul de parinti poate exersa acest tip de limbaj dupa model, in situatii care pot aparea zilnic acasa, de la cerinta implicarii in treburile gospodaresti, pana la luarea unei decizii legate de viitorul lor. se poate sublinia importanta tonalitatii in exprimare si dupa cateva exercitii, adresam intrebari legate de felul in care dicuta ei cu copiii lor acasa si daca dupa aceste exercitii considera ca ar fi mult mai eficient un dialog bazat pe asertivitate.
Crearea unor ateliere se dialog al parinților, cafeneaua părinților iar la fiecare masă, prin rotație să se abordeze un studiu de caz prin prizma unui stil de rezolvare a conflictelor pentru a conătientiA importanța cooperării și a aaxultarii acti vs joc de rol cu utilizarea meaajului se tip eu.
Exemplu de activitate cu părinții, pe care ei o pot multiplica acasă copiilor, intitulată ”Ce mi se întâmplă când mă simt…”
Obiective: conștientizarea emoțiilor, exprimarea emoțiilor, etichetarea corectă aemoțiilor, reglarea emoțională
Materiale didactice: harta emoțiilor,
Scenariul activității : Copilul împreună cu părintele stalibesc niște emoții pe care să le treacă pe harta emotâțiilor, emoții pe care ulterior copilul să le denumească. Copiii sunt rugați să descrie ce reacții au, adică ce simt, ce fac. Se identifică împreună cu copiii aspectele pozitive și negative ale reacțiilor lor prin identificarea posibilelor consecințe. Pentru reacțiile pe care le considerați inadecvate, încurajați copiii să găsească cât mai multe alternative adecvate.
Dezvoltăm această competentă deoarece: conștientizarea emoțiilor trăite stă la baza achiziționării celorlalte competente emoționale, identificarea și conștientizarea emoțiilor trăite, precum și a reacțiilor comportamentale în situații cu încărcătură emoțională, facilitează achiziționarea strategiilor de reglare emoțională; permite identificarea unor reacții emoționale alternative care vor facilita achiziționarea strategiilor de reglare emoțională.
Un exercițiu realizat cu părinții, pe care ei să îl aplice acasă impreună cu copiii, este acela de utilizare a metaforelor pentru a discuta situațiile provocatoare cu care se întâlnesc și a găsi rezolvări.
Obiective:- identificarea emoțiilor
– numirea emoțiilor
– găsirea (împreună cu copilul) a unor soluții și strategii de rezolvare a sițuațiilor provocatoare
– generalizarea soluțiilor și strategiilor găsite
”Râul” – părintele discută cu copilul și identifică situația provocatoare, apoi părintele îi cere copilului să-și imagineze situația ca și traversarea unui râu: ”Imaginează-ți (situație) ca pe un râu pe care trebuie să-l traversezi. Nu ai de ales. Râul e în față. Înapoi nu poți merge. E un râul destul de lat, sigur e și adânc, e rece, or fi și ceva pești în el, curge repede la vale. E neplăcut să te gândești la tine în apă, te temi, ai vrea să rămâi pe mal, dar nu se poate, malul va dispărea, înapoi nu te poți duce. Doar înainte. Prin râu.”
Apoi copilului i se va cere să găsească o soluție care să îi facă mai ușoară traversarea râului, iar părintele poate contiuna metafora cu: ”Ai mai fost în râuri, știi să înoți. Va fi neplăcut, dar când ești acolo, în apă, îți vezi de treabă, înoți, nu stai să analizezi cât e de neplăcut. Curând, fără să îți dai seama, vei fi pe malul celălalt, mai puternic/ă, mai deșteaptă, vei ști să înoți și mai bine! Apoi vei merge pe mal și va fi totul lin, după care va veni un alt râu (i se prezintă copilului următoare situație provocatoare pe care ar putea să o întîlnească). Va fi greu la început, dar vei reuși și de data asta. Și tot așa. Tot înainte pe drumul tău, înapoi nu se poate. Nu se poate să fii din nou mic, să uiți râurile, să uiți ce-ai învățat.”
Activitate cu părinții – Ce gândesc, ce simt, cum mă comport.
Obiective:
– identificarea de emoții;
– identificare a de gânduri;
– înțelegerea legăturii dintre gânduri – emoții – comportamente
Părinților li se prezintă o situație problematică/conflict apărut intre câțiva copii. Situația este citită apoi părinții sunt împărțiți pe grupe. Fiecare grupă primește situația și o listă cu cerințe. O parte din cerințe sunt comune (de ex. Ce gândește victima din conflictul prezentat, cum se simte și ce face), dar și cerințe diferite (ce ați face dacă „agresorul ar fi copilul dv.? Cum ați aborda situația?). la final fiecare grupă prezinte ce a avut de făcut, iar concluziile activității sunt notate pe tablă.
La final folosesc un chestionar de feed-back.
Instrument de rezolvare a conflictelor – ascultarea activă
Obiective:
– identificarea caracteristicilor ascultării active;
– însușirea de tehnici de ascultare activă;
– identificarea de emoții;
– identificare a de gânduri;
– înțelegerea legăturii dintre gânduri – emoții – comportamente.
”Râul” – părintele discută cu copilul și identifică situația provocatoare, apoi părintele îi cere copilului să-și imagineze situația ca și traversarea unui râu: ”Imaginează-ți (situație) ca pe un râu pe care trebuie să-l traversezi. Nu ai de ales. Râul e în față. Înapoi nu poți merge. E un râul destul de lat, sigur e și adânc, e rece, or fi și ceva pești în el, curge repede la vale. E neplăcut să te gândești la tine în apă, te temi, ai vrea să rămâi pe mal, dar nu se poate, malul va dispărea, înapoi nu te poți duce. Doar înainte. Prin râu.”
Prin această activitate părinții sunt puși în situația de a învăța că unele emoții sunt constructive, de ajutor, în timp ce altele nu sunt benefice, cu alte cuvinte sa dezvote inteligenta emotionala a copiilor.
Impărțim părinții în grupe mici și solicitați-le să identifice caracteristicile pe care le au în comun (interese, gusturi personale, hobby-uri, elemente culturale etc). Fiecare grupă va da o denumire grupei formate în funcție de elementele comune identificate.
Se împarte grupa de părinți în grupe de părinți de câte patru, prin numărare de la 1 la 4. Fiecare grup de 4 părinți va primi câte un plic cu un set de fâșii pe care sunt notate o serie de cuvinte ce desemnează emoții.
Setul pentru fiecare grupă conține următoarele cuvinte ce desemnează emoții: iubit, speriat, îngrijorat, trist, răbdător, confuz, nervos, jignit, jenat, gelos, rușinat, înspăimântat, fericit, vinovat, rău, confortabil, schimbător, descurcăreț, descurajat, frustrate, curajos, groaznic, sensibil, teribil, mâhnit, neajutorat, diferit, bucuros, plin de ură, deprimat.
În fiecare grupă, părinții vor sorta cuvintele primite în 2 categorii: emoții care ajută și emoții care împiedică. Dacă părinții consideră că există emoții care nu se încadrează în nici una din aceste două categorii, vor crea o a treia categorie, intitulată „Ajută și împiedică”. Pe măsură ce sortează cuvintele, părinții sunt încurajați să împărtășească experiențe personale, ilustrând emoțiile analizate
După ce termină de sortat toate cuvintele, din fiecare grupă, un reprezentant vine și trece pe tablă, sub titlurile Ajută/Împiedică toate cuvintele asupra cărora a existat un consens. De asemenea, se notează și cuvintele incluse în categoria Ajută și împiedică.
Se discută în plen despre categoria Ajută și împiedică, solicitându-se exemple clarificatoare din fiecare grup de părinți.
INFLUENȚA LITERATURII ARTISTICE ȘI A JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA SOCIO-
EMOȚIONALĂ A COPIILOR
Scopul lecției:
– Înțelegerea esenței și conținutului litereturii artistice, a jocului în dezvoltarea emoțională
a preșcolarilor.
Obiective operaționale:
– Explicarea valențelor educative ale poveștilor, basmelor, jocurilor și influența lor în
dezvoltarea emoțională a preșcolarilor;
– Precizarea comportării afective a copilului în timpul receptării operelor literare,
îndeplinirii unui rol în joc.
– Analiza și descrierea dezvoltării socio-emoționale a preșcolarilor prin literatura artistică,
jocuri.
Poveştile populare constituie un izvor nesecat de informaţii în diferite domenii. „Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, spunea Alecu Russo. Poezia populară
trebuie să fie obiectul studiilor noastre serioase, dacă vrem să aflăm cine am fost şi cine suntem”.
O răspândire generală are termenul poveste şi înseamnă naraţiune neveridică. Termenulpoveste este legat de verbul „a povesti” şi conţine în sine sensul de a expune, a comunica prin cuvinte, prin urmare povestitul constituie una dintre trăsăturile de bază ale speciei.
De ce țipă oamenii?
Într-o zi, un înțelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
– De ce țipă oamenii când sunt supărați?
– Țipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
– Dar ce ce țipi când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înțeleptul.
– Păi, țipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
– Totuși, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulțumi pe înțelept.
Atunci el îi lămuri:
– Știți de ce țipăm unul la altul când suntem supărați? Adevărul este că atunci când două
persoane se ceartă, inimile lor se distanțează foarte mult. Pentru a acoperi această distanță, ei
trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supărați, cu atât mai tare
trebuie să strige, din cauza distanței și mai mari. Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două
ființe sunt îndrăgostite? Ele nu țipă deloc. Vorbesc încetișor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanța dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar șoptesc, murmur. Iar atunci când iubirea e și mai intensă nu mai e nevoie. nici măcar să șoptească, ajunge doar să se privească și inimile lor se înțeleg. Asta se petrece atunci când două ființe se iubesc: au inimile apropiate.
În final, înțeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutați, nu lăsați ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiți cuvinte
care să vă îndepărteze și mai mult, căci va veni o zi în care distanța va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Morala: Calitatea relațiilor cu cei din jur constă în calitatea comunicării (a tonalității și
volumului vocii, a cuvintelor pe care le folosim, a atitudinii sau gesturilor care le însoțesc etc.)
De reținut! Țipatul la copii are efecte negative asupra dezvoltării personalității lor, în
primul rând, asupra sentimentelor de atașament ale copilului față de părinte dar poate genera și
porniri reacționale de auto-distrugere, opoziționism și dificultăți în comunicarea asertivă. Copiii
sunt extrem de sensibili, mai ales la mesajul emoțional din spatele cuvintelor. Nu vă gândiți că
dacă țipați va înțelege mai repede sau mai clar ceea ce doriți să îi transmiteți! Așadar, dragi părinți, comunicați-le copiilor nemulțumirile voastre pe un ton cât mai calm! În felul acesta ei vor înțelege că sunt în continuare iubiți, chiar dacă au greșit!
O modalitate de prevenție a conflictelor este exprimarea asertiva. Prin aceasta parintii si copiii pot invata sa isi exprime in mod clar, bland si nonconflictual nevoile, dorintele, nemultumirile si emotiile legate de anumite situatii mai putin placute. Ca obiective, avem următoarele:
-identificarea potențialelor situații provocatoare de conflict
-identificarea si descifrarea emotiilor legate de aceste situatii
-achizitia abilităților de expr. Asertiva.
În cadrul atelierului, parintii se vor imparti in grupe de cate 5 persoane, si vor primi cate o situatie in care vor fi nevoiți sa invete sa se exprime asertiv. Alaturi de aceasta, vor primi modelul eu-asertiune si un exemplu de aplicare al acestuia. Dupa solutionarea exercitiului in care au spus situatia, cum ii face sa se simta, cauzele, si ce își doresc pe viitor legat de aceasta, acestia sunt provocați sa construiasca ei un exemplu de situatie pe care o vor prezenta ulterior în fata celorlalti părinți. Apoi, va exista o parte de feedback din partea mea, apoi din partea lor si vom avea o discutie despre cum putem aplica acest model acasa, cu copiii nostri – atat noi cu ei, cat si cum ii putem invata pe ei sa faca acest lucru.
Am ales : Povestirea
Ascultare activă
Impărțim părinții în grupe mici și solicitați-le să identifice caracteristicile pe care le au în comun (interese, gusturi personale, hobby-uri, elemente culturale etc). Fiecare grupă va da o denumire grupei formate în funcție de elementele comune identificate.
Se împarte grupa de părinți în grupe de părinți de câte patru, prin numărare de la 1 la 4. Fiecare grup de 4 părinți va primi câte o sarcină de lucru sub forma unui joc de rol în care fiecare își va alege un rol: adolescent cu probleme de atitudine (bine descrise), părinte, profesor și alt adolescent. În descrierea activității sunt roluriri și pasaje de ascultare activă, dar și roluri și pasaje cu probleme de comunicare.
La sfârșitul activității participanții primesc o fișă în care trebuie să completeze impresii și să le împărtășească celorlalți.