DEFINIRE ȘI CARACTERISTICI

FORME ALE BULLYING-ULUI

Bullying-ul poate fi direct sau indirect și se referă la un continuum de comportamente care includ tachinarea, bârfa, excluderea socială subtilă, amenințarea, atacurile verbale până la abuz fizic sever (Pepler et al.,1994).

În general, cercetătorii identifică patru tipuri de agresori (Beale, 2001). Cunoscuți în școli, agresorii fizici sunt orientați spre acțiune și folosesc comportamente directe de agresiune, cum ar fi lovirea. Acesta este cel mai puțin sofisticat tip de agresiune din cauza ușurinței de a identifica acești agresori. Agresorii fizici sunt cel mai frecvent băieți. În timp, agresorii fizici devin mai agresivi și pot continua să manifeste comportamente de tip bullying până la vârsta adultă.

Agresorii verbali, pe de altă parte, folosesc cuvinte pentru a-și răni sau umili victimele. Bullying-ul din partea acestui tip de agresor are loc rapid, ceea ce face dificilă detectarea și intervenția. Deși nu există cicatrici vizibile, acest tip de agresiune poate avea efecte devastatoare.

Al treilea tip îl reprezintă agresorii relaționali. Agresorii relaționali își conving semenii să excludă anumiți copii. Acest tip de agresiune se întâmplă cel mai adesea în cazul fetelor și poate duce la sentimente de respingere într-un moment în care conexiunea socială este critică.

Al patrulea tip de agresori este reprezentat de agresorii reactivi și poate fi cel mai dificil de identificat. Acești agresori tind să fie impulsivi, provocându-i pe alții să se lupte cu ei. Agresorii reactivi ripostează și apoi pretind că se apără (Smokowski și Kopasz, 2005).

Solberg et al. (2007; apud Shafer și Silverman, 2013) au remarcat că există elevi care reprezintă al treilea subgrup și îndeplinesc un rol dublu al agresorului și al victimei (victimă-bully). Aceștia tind de obicei să aibă cele mai mari dificultăți de adaptare printre copiii implicați în bullying, având atât simptome ale problemelor de internalizare, cât și de externalizare (Nansel et al., 2001; apud Shafer și Silverman, 2013).

SURSE ȘI CAUZE ALE BULLYING-ULUI

Dovezile cercetării colectate până acum sugerează în mod clar că trăsăturile de personalitate sau modelele tipice de reacție, în combinație cu puterea fizică sau slăbiciunea în cazul băieților, sunt importante pentru dezvoltarea bullying-ului la elevi. În același timp, factorii de mediu, cum ar fi atitudinile, rutinele și comportamentul adulților relevanți – în special profesorii și directorii – joacă un rol major în determinarea măsurii în care problemele se vor manifesta la o scară mai largă, cum ar fi sala de clasă sau școala. Atitudinile și comportamentul colegilor relevanți, așa cum se manifestă în procesele și mecanismele de grup, sunt de asemenea importante. În consecință, analizele cauzelor problemelor de agresiune/victime trebuie efectuate la mai multe niveluri diferite (Olweus, 2010).

Majoritatea agresiunilor au loc la școală, în special în momente și locuri în care supravegherea este minimă. Școlile în care adulții tolerează mai mult bullying-ul pot avea probleme mai grave cu bullying-ul (Vreeman și Carroll, 2007).

Glover et al. (2000) au identificat o serie de factori care îi determină pe oameni să discrimineze și să manifeste comportamente de tip bullying. Aceștia sunt:

• personali – rasa și religia sunt citate mai frecvent de elevii din clasele mai mari; iar discriminarea de gen este cea mai frecventă în primii ani secundari;
• socio-economici – locul de reședință și mediul bogat sau sărac, precum și mediul familial, reprezintă în mod constant o preocupare limitată; există dovezi că discriminarea are legătură cu felul în care oamenii se îmbracă;
• atitudini școlare – muncitorii sunt atacați mai mult de băieți decât de fete, dar mai puțin la clasele mai mari, inteligența este acuzată până în clasa a XI-a, iar problemele de învățare și lipsa aptitudinilor sportive sunt depreciate de persoanele de sex masculin;
• a fi diferit – toleranța nu crește odată cu vârsta; în această categorie pot fi încadrați cei care „vorbesc elegant”, sau sunt nou veniți în școală, sau pur și simplu pentru „felul în care arată”.

Cauze ale bullying-ului pot fi: raționalizarea evenimentelor, probleme de relaționare, nerespectarea presiunilor colegilor, efectul încurajării de către martori. Jumătate dintre incidente sunt cauzate de colegi din același an și o treime din cei dintr-un an mai mare (Glover et al., 2000).

Olweus (2010) consideră că în ceea ce privește posibilele surse psihologice care stau la baza comportamentului de bullying, modelul constatărilor empirice sugerează cel puțin trei motive, parțial interconectate. În primul rând, agresorii au nevoi puternice de putere și dominație; par să le facă plăcere să fie „în control” și să-i supună pe ceilalți. În al doilea rând, având în vedere condițiile familiale în care mulți dintre ei au fost crescuți, este firesc să presupunem că aceștia au dezvoltat un anumit grad de ostilitate față de mediu; astfel de sentimente și impulsuri îi pot face să obțină satisfacție din rănirea și provocarea unor suferințe altor indivizi. În cele din urmă, există în mod clar o „componentă instrumentală sau de beneficiu” în comportamentul lor. Agresorii își constrâng adesea victimele să le ofere bani, țigări, bere și alte lucruri de valoare. In plus, comportamentul lor agresiv este în multe situatii recompensat sub forma prestigiului.

Atunci când mai mulți elevi se implică în hărțuirea unui alt elev, este probabil să funcționeze anumite mecanisme psihologice sociale/de grup:

1) „contagiunea” socială;

2) reducerea controlului sau a inhibițiilor împotriva tendințelor agresive;

3) „difuzarea răspunderii”; și

4) schimbări cognitive treptate în percepțiile asupra agresiunii și asupra victimei. Toate aceste mecanisme pot contribui la înțelegerea și explicarea motivului pentru care anumiți elevi care sunt de obicei drăguți și neagresivi participă la agresiune fără mari îndoieli (Olweus, 2010).

CARACTERISTICI ALE VICTIMELOR ȘI ALE AGRESORILOR

Cel mai frecvent tip de victime, victimele pasive sau supuse, au de obicei unele dintre următoarele caracteristici:

• sunt precauți, sensibili, liniștiți, retrași și timizi
• sunt anxioși, nesiguri, nefericiți și au o stimă de sine scăzută
• sunt depresivi, au idei suicidare mult mai des decât colegii lor
• de multe ori nu au niciun prieten bun și relaționează mai bine cu adulții decât cu semenii
• dacă sunt băieți, sunt adesea mai slabi fizic decât semenii lor.

Unele dintre aceste caracteristici au contribuit foarte probabil la a-i face victime ale bullying-ului. În același timp, bullying-ul repetat din partea semenilor a crescut considerabil nesiguranța acestora și evaluarea negativă personală în general. În consecință, o parte din aceste caracteristici sunt atât cauze, cât și consecințe ale agresiunii.

Victimele provocatoare sau victimele-bully se caracterizează printr-o combinație de modele de reacție atât anxioase, cât și agresive. Acești elevi au adesea probleme de concentrare și pot avea dificultăți de citire și scriere. Ei se comportă adesea în moduri care pot provoca iritații și tensiune în jurul lor. Unii dintre acești elevi pot fi caracterizați ca hiperactivi. De multe ori, comportamentul lor provoacă mulți elevi din clasă, rezultând astfel reacții negative din partea lor sau chiar a întregii clase. Dinamica problemelor de bully/victimă într-o clasă cu victime provocatoare diferă parțial de problemele dintr-o clasă cu victime pasive.

Bully (agresorii) tind să prezinte unele dintre următoarele caracteristici:

• nevoi puternice de a-i domina și de a-i supune pe alți elevi
• sunt impulsivi și se înfurie ușor
• arată puțină empatie față de elevii care sunt victimizați
• sunt adesea sfidători și agresivi față de adulți, inclusiv cu părinții și profesorii
• sunt adesea implicați în alte activități antisociale sau de încălcare a regulilor, cum ar fi vandalismul, delincvența și consumul de droguri
• dacă sunt băieți, sunt adesea mai puternici fizic decât băieții în general și decât victimele lor în special

Se poate adăuga faptul că ei nu au probleme speciale cu stima de sine (Olweus, 2010).

Cercetătorii au găsit un număr de caracteristici care sunt specifice agresorilor și victimelor, care ar putea fi de ajutor pentru a determina cadre teoretice aplicabile și pentru a concepe programe de prevenție și intervenție. Conform analizei realizate de Swearer (2010; apud Shafer și Silverman, 2013) a literaturii despre bullying, factorii de risc individuali unici pentru victime includ elevii din orice minoritate (religioasă, etnică, orientare sexuală, dizabilitate). În schimb, agresorii pot fi mai conectați social și sunt mai degrabă băieți decât fetele. În plus, băieții au tendința de a fi agresori mai activi, în timp ce fetele au tendința de a fi agresori mai pasivi (Nansel et al., 2001; apud Shafer și Silverman, 2013). Agresorii și victimele pot avea în comun factori de risc, cum ar fi performanțe academice scăzute, abilități sociale slabe, statut socioeconomic scăzut și mediu familial conflictual.

CONSECINȚE ALE BULLYING-ULUI

Bullying-ul poate afecta sănătatea fizică, emoțională și socială atât a agresorilor, cât și a victimelor. Pe de o parte, agresorii se confruntă cu dificultăți de sănătate mintală. Kumpulainen, Rasanen și Puura (apud Smokowski și Kopasz, 2005) au realizat un studiu și au constatat că, printre agresori, aproape o treime au avut tulburare de deficit de atenție, 12,5% au avut depresie și 12,5% au avut tulburare de conduită opozițională.

De asemenea, s-a descoperit că agresorii extrem de agresivi posedă defecte de personalitate, cum ar fi o atitudine pozitivă față de agresiunea fizică. Mai mult, un studiu a arătat că agresorii tind să se implice în consum excesiv de alcool și alte substanțe mai des decât victimele sau agresorii-victime (Kaltiala-Heino și colab., apud Smokowski și Kopasz, 2005). Cercetările au descoperit că la vârsta adultă, agresorii manifestă adesea comportamente de externalizare și hiperactivitate și dezvoltă personalitate de tip antisocial la vârsta adultă.

Copiii care îi agresează pe alții experimentează adesea efecte și consecințe pe termen lung ca urmare a agresiunii lor. Mulți dintre ei au rezultate slabe la școală și mai târziu performanțe scăzute la locul de muncă (Carney și Merrell, apud Smokowski și Kopasz, 2005). În plus, studiile au descoperit că până la vârsta de 30 de ani, agresorii erau susceptibili de a avea mai multe condamnări penale și încălcări ale regulilor în trafic decât colegii lor mai puțin agresivi, mai multe șanse să fi manifestat agresivitate față de soții/soțiile lor și au fost mai probabil să folosească pedepse fizice severe asupra propriilor copii (Roberts, 2000; apud ). Mai mult, cercetările sugerează că adulții care au fost agresori în copilărie tind să aibă copii care devin agresori (Carney & Merrell; apud Smokowski și Kopasz, 2005). Astfel, comportamentele agresive pot continua de la o generație la alta.

Pe de altă parte, victimele se pot vedea treptat drept eșecuri. Studiile sugerează că victimizarea are o corelație pozitivă semnificativă cu mai multe tulburări de internalizare, cum ar fi anxietatea și depresia (Brockenbrough et al., 2002; Kaltiala-Heino et al., 2000; Fraguas et al., 2017). Această legătură între victimizare și tulburările de internalizare este deosebit de puternică pentru fetele adolescente și poate contribui la dezvoltarea tulburărilor de alimentație (Bond et al., 2001). Un studiu a constatat că tulburarea de deficit de atenție era frecventă în rândul victimelor (Kumpulainen et al., 2001). Această legătură cu tulburarea de deficit de atenție este de înțeles având în vedere că acești copii pot simți nevoia să-și monitorizeze constant mediul, anticipând cu nerăbdare următorul episod de victimizare.

Victimele pot suferi, de asemenea, răni fizice (vânătăi, tăieturi și zgârieturi), îmbrăcăminte ruptă și bunuri deteriorate ca urmare a agresiunii. Pentru a liniști agresorii și a evita rănirea, victimele pot cere sau fura bani suplimentari de la membrii familiei. Este mai frecvent, însă, ca victimele să-și internalizeze problemele.

Deoarece bullying-ul are loc cel mai adesea la școală, multe victime sunt reticente sau le este frică să meargă la școală și pot dezvolta simptome psihosomatice precum dureri de cap sau dureri de stomac dimineața. Victimele agresiunii suferă adesea de una sau mai multe dintre următoarele: absenteism cronic, performanță școlară redusă, aprehensiune crescută, singurătate, sentimente de abandon,  idee suicidară (Beale, 2001), tulburări de somn, enurezis, dureri abdominale, dureri de cap și sentimente de tristețe (Williams et al. și Rigby, apud Vreeman și Carroll, 2007). Agresorii, victimele lor și cei care sunt atât agresori, cât și victime au un risc semnificativ crescut pentru simptome depresive și ideație suicidară. Elevii care sunt sau au fost victime au de 3 până la 4 ori mai multe șanse de a raporta simptome de anxietate decât ceilalți copii, au arătat în studiile lor Salmon, James și Smith și Kaltiala-Heino et al. (apud Vreeman și Carroll, 2007).

Studiul lui Hazler, Hoover și Oliver (apud Vreeman și Carroll, 2007) a arătat că 20% dintre copiii de școală au raportat că s-au simțit speriați în cea mai mare parte a zilei de școală. Bullying-ul pare să crească absenteismul școlar, victimele evitând mai mult școala pe măsură ce victimizarea a crescut. În plus, implicarea în bullying afectează performanța școlară, deși studiile arată rezultate mixte în ceea ce privește care copii sunt mai afectați.

Studii precum cele ale lui Dake, Price și Telljohann și Eisenberg, Neumark-Sztainer și Perry (apud Vreeman și Carroll, 2007) au arătat că bullying-ul afectează experiența școlară a unui copil la mai multe niveluri. Acesta afectează adaptarea și relațiile cu ceilalți, ducând la întâmpinarea unor probleme în privința finalizării temelor de către victime sau absența dorinței de a se descurca bine la școală.

Mai mult, Brown, Birch și Kancherla (apud Vreeman și Carroll, 2007) au spus că efectele bullying-ului asupra sănătății emoționale pot persista în timp; copiii hărțuiți în mod repetat până în adolescența mijlocie au o stimă de sine mai scăzută și mai multe simptome depresive decât adulții. Victimele bullying-ului sunt mai predispuse să se simtă respinse sau izolate din punct de vedere social și să experimenteze o mai mare marginalizare socială și un statut social mai scăzut.

Victimele se confruntă, de asemenea, cu efecte negative pe termen lung ca urmare a agresiunii din copilărie: fostele victime tind să fie mai deprimate și să aibă o stimă de sine mai scăzută decât adulții tineri nevictimizați (Smokowski și Kopasz, 2005).

Atunci când fostele victime au proprii lor copii, ele pot reacționa exagerat la comportamentele pe care le percep drept bullying, contribuind la un ciclu intergenerațional de supraprotecție (McNamara & McNamara, 1997; apud Smokowski și Kopasz, 2005). Acest lucru poate inhiba dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor la copiii lor, aceștia având un risc crescut de a deveni următoarea generație de victime. Riscul de victimizare poate fi transferat de predispoziția genetică pentru un corp mic, de perpetuarea parentalității supraprotectoare și de cognițiile negative pe care copiii le interiorizează.

Rigby (2003) a inclus toate aceste consecințe în patru categorii de stări negative de sănătate:

1. Stare de bine psihologică scăzută. Aceasta include stări de spirit care sunt în general considerate neplăcute, dar nu extrem de supărătoare, cum ar fi nefericirea generală, stima de sine scăzută și sentimentele de furie și tristețe.
2. Adaptare socială slabă. Aceasta include sentimente de aversiune față de mediul social, exprimarea neplăcerii cu privire la școală sau la locul de muncă, singurătate manifestă, izolare și absenteism.
3. Stres psihologic. Acest lucru este considerat mai grav decât primele 2 categorii și include niveluri ridicate de anxietate, depresie și gândire suicidară.
4. Starea fizică afectată. Aici, există semne clare de tulburare fizică, evidente în boala diagnosticată medical. Simptomele psihosomatice pot fi incluse în această categorie.

DIFERENȚE DE GEN PRIVIND PROBLEMATICA BULLYING-ULUI

În timp ce atât băieții, cât și fetele se implică și sunt victime ale bullying-ului, cercetările au arătat diferențe în comportamentele lor de agresiune. De exemplu, băieții se implică în bullying mai frecvent decât fetele (Nansel et al., 2001; Seals și Young, 2003). De asemenea, băieții sunt mai susceptibili de a se implica în bullying fizic sau verbal, în timp ce fetele mai degrabă în bullying relațional (Nansel et al., 2001).

Nansel et al. (2001) au examinat frecvența diferitelor tipuri de bullying, precum și adaptarea psihosocială a elevilor care agresează sau care sunt hărțuiți. Hărțuirea verbală a fost cea mai proeminentă atât pentru băieți, cât și pentru fete, elevii fiind destinatarii unor comentarii negative despre aspectul lor, comentarii sexuale și ținta zvonurilor. Comentariile negative despre rasă sau religie au fost rareori raportate. Mai mulți băieți decât fete au raportat că au fost victime ale bullying-ului fizic, indicând că au fost loviți, pălmuiți și împinși.

În ceea ce privește adaptarea psihosocială, Nansel et al. (2001) au găsit corelații pozitive între comportamentul de bullying și lupte, consumul de alcool, fumat și capacitatea de a-și face prieteni. Rezultatele academice slabe și climatul școlar perceput mai slab au fost, de asemenea, asociate cu a fi un bully. Pentru băieții de gimnaziu, singurătatea a fost, de asemenea, corelată pozitiv cu a fi un bully. S-au găsit corelații negative între victime și consumul de alcool și capacitatea de a-și face prieteni.

Cercetătorii au indicat că bărbații victime întâmpină dificultăți psihosociale, cum ar fi inhibiția cu femeile la vârsta adultă și pot avea probleme în relațiile lor sexuale (Gilmartin, 1987; apud Smokowski și Kopasz, 2005).

Grupurile de băieți au șanse de trei ori mai mari decât un singur individ să provoace vătămări fizice sau verbale altora, iar fetele au șanse de două ori mai mari de a acționa într-un grup decât individual (Glover et al., 2000).

Atât băieții, cât și fetele se implică în toate formele de bullying, dar diferențele de sex sunt, de asemenea, evidente, cea mai consistentă fiind implicarea mai mare a băieților în bullying fizic. Unele studii arată rate mai mari de bullying relațional, verbal și cyberbullying în rândul fetelor (DeVoe & Bauer, 2011; Vaillancourt, Trinh, et al., 2010; apud Hymel și Swearer, 2015), dar diferențele de sex nu apar în toate studiile. Sunt necesare cercetări viitoare pentru a înțelege impactul acestor diferite forme de agresiune, deși un număr tot mai mare de cercetări sugerează că cyberbullying-ul este mai diferit de formele tradiționale sau față în față decât se credea inițial (Bauman, Cross și Walker, 2013; Kowalski, Limber și Agaston, 2012; Runions, Shapka și Wright, 2013; apud Hymel și Swearer, 2015).

SUGESTII DE INTERVENȚIE PENTRU PĂRINȚI ȘI CADRE DIDACTICE

Cum poate interveni un părinte sau un cadru didactic?

Ce să faci

• Încurajați copilul să vorbească despre eveniment/problemă. Acest lucru poate fi dificil, deoarece copilul poate fi copleșit de sentimente de rușine, având gânduri de genul „De ce eu? Ce este în neregulă cu mine?”
• Ascultați cu atenție și calm, fără a întrerupe sau a reacționa.
• Ajutați copilul să povestească despre hărțuire. Apoi, solicitați permisiunea copilului de a raporta acest lucru la școală. Asigurați copilul că raportările sunt făcute pentru a menține oamenii în siguranță.
• Implicați poliția acolo unde este cazul (s-ar putea să faceți acest lucru împreună cu școala, în funcție de natura agresiunii, locul și momentul în care are loc).
• Descrieți cât mai exact posibil ce s-a întâmplat cu copilul.
• Participați la cursuri pentru dezvoltarea abilităților de acțiune non-violente.
• Implicați copilul în activități pentru dezvoltarea abilităților de acțiune non-violente (asertivitate, relații pozitive cu ceilalți).

Amintiți-le copiilor că răzbunarea nu este niciodată un răspuns sau o rezolvare a problemei. Răzbunarea poate escalada severitatea următorului atac.

Ce să nu faci

• Nu fiți supraprotectori. Ajutați copilul să învețe strategii de gestionare a conflictelor pentru a face față posibilelor agresiuni.
• Așteptați-vă să încerce să se descurce singur în situația de bullying sau să ignore comportamentele de acest tip. Ignorarea poate alimenta o nouă provocare pentru persoana (persoanele) care agresează.
• Contactați părinții elevului(lor) care agresează alți colegi.

Resurse:

http://www.publicsafety.gc.ca/res/cp/res/bully-­‐eng.aspx#a02 – CanadianGov

http://stopbullyingnow.hrsa.gov/kids/what-­‐is-­‐bullying.aspx – StopBullyingNow

Notează mai jos, într-un comentariu, 5 aspecte pe care le-ai citit în acest capitol și de care vei ține cont în următoarele activități desfășurate la locul de muncă.